Carte Maximum realizat cu marca din seria "Arhitectură românească contemporană" (1979) - Mi# 3603 pe suportul Carte Poştală Ilustrată editat de "Editura Meridiane", tipărit de I.P. Sibiu (cod 11212), foto - Mariana şi Al. Mendrea reprezentând Palatul politico-administrativ din Baia Mare şi ştampilat cu ştampilă poştală de zi "4800 BAIA MARE 2/07.11.79.19"Baia Mare (în maghiară Nagybánya, în germană Frauenbach) este reşedinţa judeţului Maramureş şi un important centru urban din nord-vestul României, situat la poalele Carpaţilor Orientali.Cele mai vechi aşezări în zonă datează din perioada paleoliticului superior. S-au descoperit şi semne ale şederii tracilor în epoca bronzului, iar ulterior regiunea a fost inclusă de Burebista în statul dac creat de acesta.Localitatea este atestată documentar pentru prima oară în 1329, ca şi Râul Doamnelor, (Rivulus Dominarum) într-un act al cancelariei regelui Carol Robert. Un alt document important pentru istoria oraşului este cel emis la 20 septembrie 1347 de cancelaria regelui Ludovic I cel Mare de Anjou, prin care se specificau privilegiile localităţii. Totodată, documentul descrie pe larg modul de organizarea administrativă, modul în care se alegeau organele de conducere şi ce competenţe aveau, fiind o foarte importantă sursă pentru istoria localităţii.Ca şi recompensă pentru lupta dusă de Iancu de Hunedoara împotriva turcilor, regiunea Baia Mare trece, în 1446, în proprietatea lui. El va dispune ridicarea catedralei Sfântul Ştefan, cu Turnul Ştefan anexat.În 1469 Matei Corvin dă localităţii dreptul de a se înconjura cu ziduri de apărare, astfel fiind construita cetatea medievala a Baii Mari. Cu toate acestea în 1490 Baia Mare este ocupată de trupele poloneze ale prinţului Ioan Albert. Din 1526, Baia Mare trece prin mai multe schimbări ale proprietarilor, începând cu principele Ioan Zápolya. Tot în această perioadă, în 1547 ia naştere "Schola Rivulina", sub îndrumarea Bisericii Reformate, şcoală care a pregătit viitoare feţe bisericeşti şi funcţionari administrativi.Oraşul cunoaşte o scurtă eliberare de sub austrieci în 1703, când Pintea Viteazul participă cu trupele sale, alături de Francisc Rákóczi al II-lea, la eliberarea oraşului.
