
Regimul Nicolae Ceauşescu a înfăptuit o politica economică menită să industrializeze România într-un timp scurt, fără nici o preocupare pentru nevoile reale ale ţării sau sacrificiile umane. Aşa numita rată a acumulării (procentul din venitul naţional reinvestit în economie) era menţinută constant la un nivel ridicat, de aproape 30%, pentru a pastra un ritm înalt de creştere economică. Priorităţile şi obiectivele economice erau stabilite arbitrar, având la bază mai degrabă înclinaţiile şi preferinţele personale ale conducătorului şi ale soţiei sale.